Cântecul ploaiei

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă…
Afară e trist ca şi-n casă, –
Plouă, plouă.

Plouă, plouă… –
Plouă cît poate să plouă…
Zadarnic vor cîntece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiţi de-ntristare… –
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă…
Fiinţa mea şi simţirea
Sufăr şi plîng amîndouă…
Viaţa-şi urmează-ndîrjirea…
Plouă, plouă.

Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă…
Rapănă-n geamuri ca-n tobe…
Spintecă inima-n două
Cîntecul ploaiei de cobe… –
Plouă, plouă… –