Caută
Close this search box.

Când cel iubit

Când cel iubit departe plecase,
toate s-au retras în liniștea lor,
numai vremea nefolositoare rămase
și numele-n suflet, sonor.

Moartea veni atât de simplu, tăcut.
Mânile care nu puteau cuprinde-au zăcut,
puse una lângă alta, cum sunt uneori
anume așezate unelte sau flori.

Părea că n-au fost niciodată
verile nalte, toamnele-n zarea cu steme.
Sub iarbă, poate, sânul mic de fată
respiră încă noaptea și se teme.

Categorii poezii: