Bunicul

Din inima matale multe rânduri
De stânjenei, bunicule, crescură…
…Și te-am uitat, că zilele cu ură
Ne-ntâmpinau… și nopțile cu gânduri…

E-adevărat că seara, din portrete,
Ni se părea cu jale că priveai;
Dar ne gândeam: „Desigur că-i în rai…”
Și ne-ntorceam cu fața la perete…