Buimăceala ouălor de Paște
-Ajutor! strigă buimac
Un ou stând într-un hamac.
Ce veșmânt! Ce obrăjori!
În roșu? Mă trec fiori!
-Uauuu! se miră dintr-un coș,
Un ouț cu chip de moș.
Am ochi verzi și pot vedea,
Ce e cu mutrița mea?
Altul mov, știrb și peltic,
Cu freză și cu ilic,
Se cocoață-n vârful lor,
-Ce cuibar multicolor!
-Unde? Cum? rostesc în cor.
-Bluză roz? Sunt trist, să mor!
-Eu am strai portocaliu!
Chicoti unul zglobiu.
-Eu lucesc da-s întinat,
Doar în galben înmuiat!
Izbutind să-și facă loc,
Rostogol și ghemotoc,
A fugit plângând hai-hui,
La o cloșcă. Se vrea pui.
Iar din urmă tropotind,
Încă nouă gâfâind.
N-au ajuns unde au vrut!
Le-au curs lacrimi pân’ la Prut,
Când le-au ciocnit cap în cap…
-Ah, cu viață, nu mai scap!
Suspină oul gălbui.
Și-mi doream s-ajung un pui.