Bocca del Rio
Să mă mai duc la
Bocca del Rio,
șovăi în drum ori-
cît aș iubi-o.
Port încă-n gînduri
mierea, mirajul,
dar fără tine
rană-i peisajul.
Þara-ntre dealuri,
satul sub lună,
Bocca del Rio
nu mă adună.
Îți amintești tu
timpul și locul
prinse-ntre ziduri,
zumzetul, socul?
Îți amintești tu
verdele, stupii,
pe coperișe-n
gîngur hulubii?
Ce profeție-n
zarea iubirei
fost-a atuncea
azi amintire-i.
Basme, otrăvuri
cald-pădurețe,
roșii amurguri,
patimi, frumsețe,
din amintire
beau cu nesațiu.
Bocca del Rio,
rană în spațiu.