Belșug trist

Inima mi-i pom împovărat
de rodii sângerii;
le-am scuturat, şi nu s-au scuturat,
şi trebuie să vii.

Ramurile să se-ndrepte vor
către cer şi soare uşurate,
tu ştii că doare bogăţia lor,
culege-le cu mâna ta pe toate.