Avatar

Domnea în Roma August, – era sub cer de mai, –
Îmi cântă-n suflet anul, – zvoniseră dezastre,
Dar Tibrul printre dealuri curgea ca printr-un rai,
Şi vii, în ochii sclavei, zării cicori albastre.

Vorbi în al meu sânge al patimilor grai,
Eram atletul plastic întors abia din castre,
Ș-am pus, sub piept zdrobind-o, când lung o sărutai,
Jăraticul de buze pe florile din astre.

Grădina în odihnă zăcea-ntre ziduri albe
Ninseseră din piersici suave flori roz-albe –
Au curs de-atunci noiane de veacuri păgâneşti –

Uitată mi-este groapa sub flori şi sub parfume,
Dar tot mi-aduc aminte – fu Cretus al meu nume,
Şi-n for purtam tunică cu ciucuri elinesti.