Caută
Close this search box.

Asfințit

Peste-aceleași arătări și-aceleași case
clopot de sear-aud. Și stau în cruce
cu o zi sub cer pierdută.
Prin ani sub poduri se depărtează
ce focuri vechi? ce nouă plută?

Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă.
Se desface – care poartă?
Se deschide – care ușă?
Ies vârstele și-mi pun pe cap
aureolă de cenușă.

Întârziind sub vremi schimbate,
îmi taie drumul – care prieten?
Îmi taie pasul – ce vrăjmaș?
Ah, pasărea Foenix ca altădată
nu mai zboară peste oraș.

Categorii poezii:

LICHIDĂRI