Apropiat

Cimpoiul trist în luncă și fluierul în drum
Durerea fiecăruia frământă: încet mai tare…
Dar: piatra-n rugăciune, copacii-n despuiare
Dar unda logodită sub cer vor spune-o-cum?

Ar trebui un cântec încăpător precum
Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare,
Ori lauda grădinii de îngeri când răsare
Din coasta bărbătească a Evei, trunchi de fum.

Categorii poezii: