Caută
Close this search box.

Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea

Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea
ca un mușchi strămoșesc.
O, de ce am tălmăcit vremea șizodiile
altfel decât baba ce-și topește cânepa în balță ?
De ce am dorit alt zâmbet decât al pietrarului
ce scapără scântei în margine de drum ?
De ce am râvnit altă menire
în lumea celor șapte zile
decât clopotarul ce petrece morții la cer ?
Dă-mi mâna ta, trecătorule și tu care mergi,
și tu care vii.
Toate turmele pământului au aureole sfinte
peste capetele lor.
Astfel mă iubesc de-acum :
unul între mulți,
și mă scutur de mine însumi
ca un câne ce-a ieșit dintr’un râu blestemat.
Sângele meu vreau să curgă pe scocurile lumii
să-nvârtă roțile
în mori cerești.

Sunt tremur de fericire :
ziua întreagă deasupra mea
puterile păsărești au arătat în triunghiuri
spre ținte luminoase.

Categorii poezii: