Caută
Close this search box.

Am fost

Am fost arhitecturi de vis frenetic,
de jinduiri, pasiuni ți aripi multe.
Sunt un morman de renunțări oculte,
ciob lângă ciob și petic lângă petic.

Ce jerbe-am aruncat în catapulte,
ce curcubeie-am arcuit bezmetic…
oriunde prin moloz și vreasc deretic,
tresare parcă-o umbră să m-asculte.

Și, totuși, zdrențuit în rupte flamuri,
surpat ca o bătrână mănăstire,
mă simt, sub praf, o boare de balsamuri

și-un cearcăn care tremură subțire,
că, veștejind în mine-atâtea ramuri,
înmuguresc în alții, prin iubire.

Categorii poezii:

LICHIDĂRI