Alt mărțișor

Fir de cântec de noroc,
năpârstoc de busuioc,

ghiocel de funigel
cu azururile’n el…

A venit la noi aici,
ca o poznă de pitici,
iar de-atunci măicuța-i cântă,
o descântă, se frământă,
pieptărașe moi îi coase
și-o adoarme’n chiparoase.

Și, uitându-și de nevoi,
stă tăticu’ntre pisoi,
între „poze” și căței
cu păpușile’n bordei,
și se laudă de zor,
cântător, surâzător,

că fetița lui, crăiță,
romaniță, luminiță,
fata lui cât un cercel
a făcut pipi pe el!