Caută
Close this search box.

Acasă

Era un timp cînd mă simţeam
în trupul meu, acasă.
Ştiam locul fiecărui lucru –
fereastra în care răsărea soarele
şi peretele dinspre nord,
nu mi-era niciodată urît
îmi găseam de dimineaţa
pînă seara de lucru,
iar dacă plecam undeva
abia aşteptam să mă întorc.
Acum de-atîta ordine mi-e silă
şi de ştiutulpederost mi-e somn,
nu mai ţin minte cînd am fost adusă
în încăperea prea frumoasă pentru mine.
Căutam pe cineva şi i-am rămas în loc?
Sau poate a fost o cursă
în care-s prinsă încă?
Aştept de mult şi nu mai ştiu pe cine…
Oh, mi-e atît de frig în casa asta
Dac-aş pleca acum ar fi de tot.

Categorii poezii:

LICHIDĂRI