Învierea Domnului

E sărbatoarea Învierii Domnului aproape
Și sufletu-i cuprins de nerăbdare,
E ziua scrisă cu roșu-n calendare
Și care vrea durerile să-ngroape.

E clipa aceea când sufletul îți plânge,
În inimă mai simți cum se afunda spinul,
Cum viața scoate-n față tot veninul
Păcatului de-a fi mânjiți cu sânge.

Am fost părtași cu toții la durere.
Ne-am bucurat văzându-l osândit,
În chinurile lui simțeam cu toți plăcere
Doar Tu-l plângeai pe fiul tău iubit.

Ne-ai dat atunci o lecție supremă
De ce esti Tu în stare pentru noi
Prin moartea Lui nedreaptă, însă demnă,
Credința bun ogor găsitu-și-a în noi.