Romanța ploilor de vară

Ce voluptoase-s ploile de vară!…
Sunt veșnic calde și catifelate
Ca brațele femeilor ce ne-nfioară
Cu-aceleași biblice senzații repetate
La infinit –
Ca ploile fără sfârșit –
Din clipa primului păcat
De Eva și Adam sanctificat!…

Ce voluptoase-s ploile de vară
Când se-mpreună sexele spre seară!…

Ce voluptoase-s picăturile de ploaie
Când le lăsăm să intre în odaie,
Să ne topească buzele timide
În buzele lor calde și umide!…

Ce voluptoase-s picăturile de ploaie
Când ne repetă-n fiecare seară
Romanța ploilor de vară –
Pe care noi
Doi câte doi –
N-o mai cântăm nici pe ghitară
De câte ori
Nerăbdători
Ne-nchidem tainic în odaie…

Ce voluptoase-s ploile de vară
Când ne-ntregesc cu stropii calzi de ploaie
Și ne sărută – seară după seară –
Cu-aceleași buze pline de văpaie
Eternizând acel „Da capo-al fine”
Pe care noi îl repetăm fără rușine
Pe-aceeași sofa din odaie

Armonizându-l cu-ale ploii șoapte
Până se schimbă seara-n miez de noapte…
Ce voluptoase-s ploile de vară
Când ne sărută până de omoară…