Caută
Close this search box.

Jalea paznicului

De când dușmanii țării ne arseră palatul,
De-atunci rămas-am singur –
Vai!… Ce spectacol jalnic…
Turiști din țări străine vin doar s-admire patul
În care-și va da duhul și cel din urmă paznic…

Pe-naltele terase de piatră, statui sparte
Privesc îndoliate castanii triști
Și goi…
Iar vântul –
Glasul toamnei, prevestitor de moarte –
Le-ngroapă goliciunea în maldăre de foi…

Cândva pe-aci fu viață
Cu cântece
Și glume…
Dar azi din cântăreții de ieri
N-a mai rămas
Decât o vioară –
Cioclu venit din altă lume –
Ce croncăne obraznic de-așa măreț popas…

Categorii poezii:

LICHIDĂRI