Enigma cărților închise

Imaculate pagini scrise de mâini pe care umila vreme
A pus eternele-i embleme!
O, gânduri stinse-n cărţi închise
O, reci abise deschise peste paradise
O, vise scrise!
Sunt cărţi îndoliate din care misticii fiori
Uşori
Înghirlandează mutele dezastre
Cu orizonturi pale şi albastre,
Neantul brelocat în străluciri de astre
Profund inoculează statuile nocturne cu gesturi oglindite
În lacuri de mistere
Şi de tăcere.
Sunt cărţi îndoliate
Cu nostalgii bronzate,
Sunt cărţi în care psalmodii cu vagi ecouri
Prelung deşteaptă-n aer spasmul din regalele cavouri…
Când ritmul melancolic al mutelor balade
Renaşte, vibrează, contemplă şi cade
Şi cade-n cascade
De palide vise.
O, strania enigmă a cărţilor închise!