Dacă va ninge

Dacă va ninge înainte
de-a mă întoarce în Ardeal
şi va-ngheţa de ger muşcata
pălind în geamul casei noastre,
ieşi mamă şi aprinde rugul
de vreascuri albe sus pe deal
şi lasă, de înstrăinare,
să-ţi pice lacrima spre astre.
Nemaiştiind vorbi cu tine,
dacă va fi să-ţi spun minciuni,
cu nervii prinşi sub trotuarul
oraşului ce mă sugrumă,
ieşi mamă singură-n grădină
şi din risipa vieţii du-mă
şi mă aşază sub aleanul
tremurătorilor aluni.
Dacă va fi să ningă mamă
‘nainte de-a te mai vedea,
în iarna asta care cade
ca o vicleană ghilotină,
să ştii că mi-a fost dor de tine
cum numai cerului de-o stea
şi orbului închis în bezne
dor lung îi este de lumină.
Deschide geamul dinspre codru
şi nu mai spune nimănui
câţi ani m-ai aşteptat tăcută
ca o nălucă, sus, pe deal.
Aşază-mi cărţile în ladă
şi scoate-mi pozele din cui,
dacă va ninge înainte
de-a mă întoarce în Ardeal!