Caută
Close this search box.

Mă mai visezi…

Mă mai visezi, tu, uneori,
când umbli, seara, printre flori,
mamă de iarbă şi de nori?

Gutuile se sting pălind
în cripta toamnei de argint,
tu nu mă minţi, dar eu te mint…

Şi, ce mai faci când e târziu
şi-n geamul tău cărămiziu
mă vezi venind întreg şi viu?

Deschizi dulapul care-l ştiu
cu giulgi de moarte, străveziu
şi mă aştepţi până târziu?

Poate că nu e nici aşa
de tristă bătrâneţea ta
purtată-n cartier de nea.

Ieşi noaptea în grădină, când
de amintiri îţi e urât,
mamă de iarbă şi de vânt…?

Cu mâţele te mai dezmierzi,
din somnul tău să nu mă pierzi
prin turma albilor de iezi…

Mă mai visezi…?

LICHIDĂRI