Cantonament

Zăcem şi trândăvim de două zile
în satul spart şi ars de proiectile.
Pe fundul asta sterp că o găoace
întreg batalionul ‘se reface’.
Cum stăm prin curţi, pe resturi de gunoaie,
părem dospiți din cărămizi şi paie.
Simţim, adânc, în oase cum se trage,
şi-n carne, frigul putred din bârloage.
Departe, câmpul susură litanii.
Zburdăm ieşiţi din găuri, ca guzganii.
Ne gudurăm sub soare leşiatic,
în vântul lânced cu miros sălbatic.
Câţiva se laie lung şi pe cămaşă
omoară urma gropilor vrăjmaşă.
Apoi rămân cu ochii duşi departe,
în amintire poate, sau în moarte.
Obrajii ard, cu pâlpâiri încete,
sucim tutun în zdrenţe de gazete,
căscăm alene, curăţăm gamele,
ne descălţăm de humă şi obiele,
zâmbim miraţi spre zarea dimpotrivă,
sau lustruim bocancii cu salivă.
În ochii tulburi încă se îngână
măcelul crunt de-acum o săptămână,
dar râdem, când, în rece tremurare,
pe mâini ne joacă gologani de soare.
Deodată, zvon Gamelele dogite
sună, gemând, ca poftele lihnite.
‘Bucătăria’ vine fumegândă,
privirea se cutremură, flămândă,
şi-obrajii arşi se-neacă, în neştire,
într-un surâs de mare fericire.

Petrovka, Septembrie 1941