Legenda lui Crăciun

Moașa Crăciuneasa
La suflet aleasă
Se umple de milă
De Maica copilă
Cu Pruncul plăpând
La sân legănând.
Pânza albă de in
Mirosind a crin

Albă și curată
I-a adus de-ndată
Pruncul a-nfășat
Maica a culcat.

Crăciun mânios
Om răutăcios
Pe-a lui Crăciuneasă
La suflet aleasă,
O ia la bătaie
Mâinile îi taie.

Dar, vaai, ce minune!
Căci la loc îi pune
Mâinile îndată
Maica Preacurată.

Crăciun de-a vazut,
Îndata-a căzut
Cerându-și iertare
Cu lacrimi amare.

Zice Maica Sfântă,
Către el cuvântă:
– De vrei îndurare,
De la prunc iertare,
Daruri la copii,
Multe bucurii,
Să le dai mereu
Pentru Dumnezeu.

De cântări răsună valea
Merg păstorii și colindă
Moș Crăciun își află calea
Pe la case intră-n tindă.

Sacu-i plin, abia îl duce
Barba îi atârna jos,
Nuci, covrigi și turtă dulce,
La copii le dă voios.