Caută
Close this search box.

Acteon

Orbit de strălucirea ei de tiară,
zeiță albă, pudică și nudă,
pândeam prin stuf, cu geana grea și udă,
superba goliciune statuară.

Era trufașa mea minune crudă
ce-o așteptam din trestii să răsară,
și-acum creștea din ape-ntâia oară,
arzându-mi ochii-nlăcrimați de trudă.

Biet Acteon al sfâșiatei drame,
schimbat în cerb din pânda mea stupidă…
Dulăii-au fost, în strașnica lor foame,

stârniți de zâna mea să mă ucidă, –
voi, îndoieli zăvozi zbârliți în coame,
tu, crâncenă vedenie splendidă…

LICHIDĂRI