La o fântână

Doarme Roma prin ruine
Umplu crinii atmosfera
Cu miresme de demult.
Sunători din mandoline
Trec, zicîndu-şi „buona sera”.
Eu ascult:

Moare cîntecul pe cale;
Gîlgîitul de chitară
Rar şi rar îl mai îngînă.
A rămas acum pe vale,
Strajă nopţilor de vară,
O fîntînă.

Salve limpede făptură,
Tu, ce-ai pus prin împrejururi
Floare albă lîngă floare!
Prin scirocco şi căldură
Numai tu rămasa-i pururi
Cîntătoare.