Quiproquo – Ion Minulescu

Quiproquo Azi nu-ţi spun decât că te iubesc…Dar cât timp te voi iubi nu ştiu –Mâine, noul meu roman pe care-l scriuPoate nu voi mai fi dornic să-l sfârşesc… Dar cum eu voi fi-ntregit de tine,Marea bucurie de-a mă şti iubitVa lungi romanul meu la infinitNumai dacă tu mi-l vei citi la fel cu mine… […]

Romanţa ultimului sărut – Ion Minulescu

Romanţa ultimului sărut Opreşte-mă!…Nu mă lăsaSă te sărut,Căci gura meaÎn clipa-n care îţi sărută guraÎţi soarbe lacomă şi respirareaCu care-ţi prelungeşti caricaturaPe care bunul DumnezeuŢi-a creionat-o după chipul său –Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!… Opreşte-mă!…Nu mă lăsaSe te sărut,Căci gura meaE gura care nu sărutăDecât cu sărutarea mutăA celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte,Pornesc cu tălpile-nainteŞi-n […]

Romanţa ei – Ion Minulescu

Romanţa eiCând vei vedea-ntre geamuri, la fereastră,O cupă de cristal,Şi-n cupa de cristal, o floare-albastră –Simbolul unui rendez-vous banal –Oricine-ai fi, să intri fără teamă,Căci gura mea te-aşteaptăŞi trupul meu te cheamă!… Necunoscut, sau prieten vechi,Nu-mi pasă!…Oricine-ai fi, tu poţi intra oricând la mine-n casă,Căci casa mea e casa tuturora,E madrepolul magic de mărgeanSpre care […]

Va fi… – Ion Minulescu

Va fi… Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.Când vei intraÎn parcul meu,Nisipul aleilor deşarte,Îmbrăţişănd pantofii tăi albi, va tresări…La revederea celei venite de departeCopacii vor zâmbi…Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,Şi-n vazele uitate pe albe etajere,Buchetele uscate de alb mărgăritarVor palpitaCa-n ascultarea unui demonic Miserere!…Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.Când vei veni,“Olimpia” din cadru-i îţi va surâde […]

Multaşteptatei – Ion Minulescu

MultaşteptateiDe când te-aştept!…Sunt ani…Şi anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cineS-asculţi ciudatele romanţe ce plâng viorile-n surdine…Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spuneCe-nfiorări plutesc în zareŞi-n plânsul celor patru strune!… . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . […]

Romanţa cheii – Ion Minulescu

Romanţa cheii Cheia ce mi-ai dat aseară –Cheia de la poarta verde –Am pierdut-o chiar aseară!…Dar ce cheie nu se pierde?Cheia ce mi-ai dat asearăMi-a căzut din turn,Pe scară,Şi căzând, mi-a stins lumina. Cheia ce-am pierdut asearăAm cătat-o ;Dar pe scarăEra noapte ca şi-afară –Noapte ca sub boltuitaCupolă de mănăstire,Când s-au stins pe la icoaneLumânările […]

Romanţă policromă – Ion Minulescu

Romanţă policromă Nu-i cer nimic…Şi totuşi, dacă-ar vrea –O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă –Ar face dintr-un lac o Marmara,Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.Nu-i cer nimic…Dar dacă-ar fi să-i cerCe-aş vrea să am şi ce-ar putea să-mi dea,Aş picura-ntr-o cupă cu eterMorfinăŞi i-aş cere-apoi aşa: Dă-mi tot ce crezi […]

Romanţă fără muzică (Nu-i nimeni să ne vadă) – Ion Minulescu

Romanţă fără muzică (Nu-i nimeni să ne vadă) Nu-i nimeni… nimeni să ne vadă şi să ne-auză –Nu pleca!Dă-mi degetele-ţi inelate să le sărut ca şi-altădată,Dă-mi degetele-ţi inelate –Poeme-n pietre nestemate –Vreau să le-nvăţ pe dinafară şi să le cânt,Dă-mi mâna toată,Căci nu-i în tot salonul alta, aşa, la fel cu mâna ta. Rămâi cu […]

Romanţă fără muzică (Ca să-ajung până la tine) – Ion Minulescu

Romanţă fără muzică (Ca să-ajung până la tine) Ca să-ajung la tine, i-am zis calului:– Grăbeşte…Pune-ţi aripi ca în basmeŞi te-nalţă până-n nori…Tot mai sus,Tot mai departe –Ca şiragul de cocoriCe pluteşte colo-n zare!…Haide, calule, grăbeşte!… Ca să-ajung până la tine, i-am zis vântului:– Dă-mi mânaŞi târăşte-mă cu tine până unde poţi pătrunde –Până-n zarea-nsângerată […]

Romanţă fără muzică (În tine-mi pun toată speranţa) – Ion Minulescu

Romanţă fără muzică (În tine-mi pun toată speranţa) În tine-mi pun toată speranţaŞi-ţi zic:– De-acum pentru mine fii totul,Iar euVoi fi pentru tine acelaşi ateu,Ce-afară de tine nu crede-n nimic.Fii totul –Trecutul, cu morţii de ieriCe dorm la răspântii, de sălcii umbriţi,Şi ziua de mâine, cu noii-veniţiCe râd pe mormântul defunctei Dureri…Spre norii de-aramă, pe-naltele […]