Mamei

Mamă eşti mai frumoasă ca o
duminică fără sfârşit
când se aude plânsul ierbii
pierând pe câmpul înverzit.

Departe, peste vămi de gheaţă
unde miroase a gutui,
stau stele albe şi învaţă
ruga ta spusă nimănui.

Cu cât ne-ndepărtează vremea,
cu cât te uită carnea mea,
eu mă gândesc cu greu la ziua
când nu te voi putea vedea…

O, de-aş putea,(dar ce pot oare,
din sărăcia care-o am)
să te întorc din nou la clipa
acelor ani când nu eram…

Categorii poezii: