De iarnă

Scriu astăzi la Sinaia la ceas fără zăpezi…
Dinspre Bucegi lumina, orbindu-mă, sclipeşte.
Ziua, în bradul tânăr ce-n vânt se neclinteşte
O veveriţă face vechi salturi la trapez.

În rest, prin Lume, iarna dezlănţuie ravagii;
Un unchi dinspre bunică a decedat chiar ieri.
Pădurea-i neclintită, se-mpuţinează fagii
Şi trenuri lungi, de noapte, se scurg Nicăieri…

Nu pot să dorm. Zăpada întârzie să vină.
Sinucigaşi, schiorii, visează înălţimi.
Trist ca un popă tânăr şi fără nici o vină
Beau în bodegi obscure şi pline de mulţimi.

Nu ştiu nimic de nimeni. Prietenii, vreo trei,
Se-ncrâncenează-n scaun sau speră prin spitale.
Noaptea-mi miroase veghea a busuioc şi tei,
Ziua-mi miroase somnul a mici şi a sarmale.

În rest, nimic…Azi noapte, din hăituiri ciudate,
Ca o nălucă brună, suflând înspăimântat,
Un cerb, spărgând fereastra cu coarnele-nsemnate
M-a-mpins către perete culcându-mi-se-n pat…

Categorii poezii: