Pierde-vară – George Coșbuc
Pierde-vară Frunziş al pădurii bătrâne,Doineşti, o tovarăşe-al meu!Doineşte şi vântul prin grâne,Iar apa-n izvoare murmurăŞi spune tot, tot spune din gură,Tot spune mereu. Sub paltin aici e răcoare,Ies umbre pe dealuri şi pier,Născute din dungi plutitoareDe nori ce-n grăbire s-adunăPe munţi, aurită cununăLa margini de cer. Mă uit la vulturul din zareCum zboară puternic şi […]
Ex ossibus ultor! – George Coșbuc
Ex ossibus ultor! A fost un tânăr împărat –De la mişei a smuls avereaŞi-a smuls de la tirani putereaŞi mulţi nebuni a spânzurat. Dar patru inşi vorbind în şoapteL-au dus în giulgiuri învelitŞi-n codrul cel mai tăinuitL-au îngropat târziu în noapte. Cei tari au zis: „A fost mişel!Ne-a prigonit prea multă vreme.”Iar popii fulgerau blestemeÎn […]
Fata craiului din cetini – George Coșbuc
Fata craiului din cetini Un colţ întreg de lume s-a fost înspăimântatDe spada şi curajul lui Tabără-mpărat,Domn mare şi puternic din ţara cu nenorii.El trece-n şir de taberi cum trec secerătoriiPrin holdele răscoapte; cu braţul său robustDeschide-o cale lată pe unde-i drum îngustŞi zboară furtunatec prin rândurile deseŞi-n veci cu biruinţă din grele taberi iese.Deci […]
Fata morarului – George Coșbuc
Fata morarului Sub plopii rari apele sunăŞi plopii rari vâjâie-n vânt,Iar roata se-nvârte nebună!Eu stau la covată şi cânt,Dar singură nu ştiu ce cânt,Şi-n ochii mei lacrimi s-adună. Aşa-i de-ntuneric afară!Din cer un iad până-n pământ.Eu cânt tot un cântec d-asearăŞi-aşa mi-e de silă să-l cânt,Şi tremur şi n-aş vrea să-l cânt,Şi-l tac, dar nevrând […]
Poet şi critic – George Coșbuc
Poet şi critic – „Ce ştiu nu vreau să ţin secret –Te rog să laşi în pace muza,Căci tu eşti cel mai prost poetÎn Siracuza.Troheii şchiopi şi iambii duri;Şi nici nu ştii măcar să-i furi!” Dar n-a sfârşit, căci Dionis,Ca un al doilea Ajax mitic,A râs de furie şi-a închisÎn turn pe critic.P-un biet Omer […]
Cântec II – George Coșbuc
Cântec II Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai,Din stejarul Romei tu mlădiţă ruptă,Şi-ţi cântai amarul din caval şi nai.Dar cumplit tu fost-ai când te-au dus în luptăŞtefan şi Mihai. Când ţi-or pune piedici duşmanii să caziSpada ta să fie şi de-acum, române,Fulger care-aprinde, vânt ce rupe brazi,Şi te încrede-a pururi că vei fi şi […]
Cântec III – George Coșbuc
Cântec III Ţară-avem şi noi sub soare,Şi-o râvnesc duşmani destui,Dar prin vremi asupritoareN-am lăsat-o nimănui.E bogată, zici! vezi bine,E bogată, căci în eaMulte inimi sunt, străine,Şi-i frumoasă, că-i a mea.Dacă-i mică, nu-i de-ocară,Căci viteji în ea mai sânt,Şi-apoi şi la noi în ţarăCreşte fierul din pământ:Când voim, îl ştim culege,Ştim cum să izbim cu elCând […]
Popasul ţiganilor – George Coșbuc
Popasul ţiganilor În noapte, sub poale de codru-nverzit,E freamăt de glasuri, un tainic şoptit;Ard galbene flăcări şi-n zare de focVezi chipuri sinistre grămadă-ntr-un loc. Ţiganii, drumeţi cei vecinici ei sânt!Cu ochii de fulger, cu pletele-n vânt;La Nilul cel galben departe născuţi,Ei arşi sunt de soare, de vânturi bătuţi Aproape de flăcări, pe pajişte stauBărbaţii sălbatici […]
Cântec IV – George Coșbuc
Cântec IV A venit un lup din crângŞi-alerga prin sat să fureŞi să ducă în pădurePe copiii care plâng.Şi-a venit la noi la poartăŞi-am ieşit eu c-o nuia:„Lup flămând cu trei cojoace,Hai la maica să te joace” –Eu chemam pe lup încoace,El fugea-ncotro vedea. Ieri pe drum un om săracÎntreba pe la vecine:– „Poartă-se copiii […]
Poporală – George Coșbuc
Poporală Când geme şi urlă şi tunăÎn martie cerul cu ploiSoseşte-n stârnita furtunăDin nou primăvara la noi. Ieri toată mânia naturiiUrlat-a în văzduhul cu nori,Iar astăzi copacii păduriiStau veseli cu proaspete flori. Dar omul când fost-a sărmanulStrivit de furtunile reci,El nu mai re-nvie la anul,Şi nu mai dă muguri în veci! S-au dus primăverile-i, toate,Şi […]
